In aceasta calatorie exotica si fascinanta, am ajuns si la Lacul Titicaca, unde am avut parte de experiente unice in Peru.
Lacul Titicaca
Situat la o altitudine de 3810 m, lacul Titicaca din Peru este cel mai înalt lac navigabil din lume. Este și cel mai mare lac din America de Sud – cam 60% din suprafața sa se află în Peru, iar în Bolivia circa 40%. În zona lacului Titicaca se vorbește aymara – este a 3-a limbă oficială din Peru, pe lângă spaniolă și quechua. Cel mai remarcabil aspect al lacului, care atrage anual mii de vizitatori din întreaga lume, îl reprezintă populația Uros.
Los Uros
Pe lacul Titicaca, în apropiere de orașul Puno, trăiește un popor unic: Uros. Această comunitate indigenă, despre care se spune că a existat înaintea incașilor, a construit și locuiește până în prezent pe insule plutitoare artificiale. Aceste insule plutitoare sunt construite din stuful de Totora – un stuf gros și flexibil care crește din abundență în lac.
De curând populația acestor insule a început să primească și turiști. Acestora li se oferă ocazia de a petrece o noapte pe insule, să învețe despre tehnicile de construcție și să guste preparatele tradiționale, toate pregătite în mijlocul acestui univers plutitor. Chiar și școala pentru copii este construită pe una dintre insule, iar educația se face în limba maternă aymara, alături de spaniolă.
Insule din totora
Fiecare insulă este realizată manual prin împletirea straturilor groase de rădăcini de totora, care formează baza plutitoare. Deasupra, localnicii adaugă periodic straturi noi de stuf, pentru a întări și menține structura. Aceste insule rezistă aproximativ 25-30 de ani, iar din cauza umezelii și a descompunerii naturale, trebuie să fie mereu întreținute. Asta înseamnă că la fiecare 3 luni se adaugă noi straturi de stuf.
Această muncă este neîntreruptă și transmisă din generație în generație, fiind o parte esențială a identității și supraviețuirii tribului Uros. Insulele plutitoare sunt un exemplu extraordinar de adaptare umană și de creativitate în mijlocul unei naturi de multe ori ostile. Totuși, pentru anumite lucruri esențiale, locuitorii insulelor sunt nevoiți să ajungă pe malul lacului, în orașul Puno.
Bărcile din totora
Localnicii stau în case din totora și oferă turiștilor scurte plimbări pe lac cu frumoasele și coloratele bărci din totora. Stuful de totora nu este folosit doar pentru a construi insulele. Din același material, poporul Uros creează case, bărci (numite “balsas”) și chiar mobilier. Barca tradițională din totora, cu forma sa elegantă și vârfuri înălțate, este un simbol al culturii Uros.
Locuitorii insulelor sunt independenți, trăiesc din pescuit, turism și din vânzarea produselor hand-made. Totuși, unii membri ai acestui popor au început să adopte tehnologii moderne – panouri solare, telefoane mobile. La peste 3800 m, într-o lume aparte populația Uros a ales să trăiască pe apă, să-și păstreze tradițiile străvechi și stilul de viață. Sunt încântat că pe lacul Titicaca am trăit aceste experiențe inedite în Peru.
Taquile
Este o altă insulă locuită din mijlocul lacului Titicaca, aflată la peste 2 ore de Puno. Pe insula lungă de 3 km, trăiesc cam 2000 de oameni, care vorbesc limba quechua. Nu există străzi sau vehicule, iar electricitatea este cam rară. Localnicii cresc animale (oi și capre în special) și trăiesc din pescuit, agricultură și din vânzarea faimoaselor stofe și țesături.
Ca să ajungem în zona unde trăiesc cei mai mulți dintre locuitorii insulei, am avut de urcat 1 km. Nu pare mult, dar la peste 3800 m este ceva mai dificil și trebuie să mergi foarte încet.
Pe Taquile am avut inclus un prânz, în care felul principal a fost păstrăv din lacul Titicaca. De pe insulă se văd munții din Bolivia.
Concluzii
Lacul Titicaca din Peru nu este doar un punct geografic spectaculos, ci și un spațiu sacru al culturii andine, o sursă de legende, spiritualitate și viață. Iar insulele Uros, cu stuful lor moale și mirosul specific, cu sunetul apei care le înconjoară permanent, sunt o dovadă vie că omul poate conviețui cu natura în mod inteligent, creativ și durabil.
La peste 3.800 de metri altitudine, într-o lume care pare departe de a noastră, un popor continuă să trăiască – între apă și cer, între trecut și viitor.
3
