De mult timp trecut pe listă, drumul alpin Passo dello Stelvio este o minunăție de șosea, ce oferă peisaje amețitoare plus ceva adrenalină. Passo dello Stelvio, cu cei 2760 m, este a doua cea mai înaltă trecătoare din Europa, prima fiind Col d’Iseran cu 2770 m. Info și webcam – passostelvio
Drumul SS38 prin Val Venosta este spectaculos, iar peisajul se schimbă pe măsură ce urcăm. Dacă nu aveți suficient combustibil, alimentați în Prato allo Stelvio – nu mai sunt benzinării până în Bormio, iar consumul este ridicat. De la altitudinea de 915 m la care se află acest ultim sat, în 26 km ajungem la 2760 m. Până sus avem parte de 48 curbe ,,ac de par’’ (la 180 grade), majoritatea abordate cu treapta 1.
Atenție mare la bicicliști și motocicliști, mai ales în curbele fara vizibilitate. Veți opri dacă vă întâlniți în curbă cu un autobuz – da, există o cursă regulată până la 2760 m. Ultima parte a drumului va fi parcursă doar în primele 2 trepte de viteză. Dacă ambreiajul este prea solicitat, opriți în locurile amenajate – în ultimii 2 km acest lucru este imposibil. Nu vreau să sperii pe nimeni, doar trebuie multă atenție și ceva experiență de condus pe astfel de drumuri. Ultima parte din drumul alpin Passo dello Stelvio arată așa
Rifugio Tibet
Pe platoul aflat la 2760 m veți fi surprinși de aglomerația întâlnită la această altitudine. Numărul bicicliștilor și al motocicliștilor este sensibil egal cu cel al mașinilor. Deși era 21 august, erau doar 6 grade la ora 11.30 – la plecare după mai mult de 2 ore se încălzise….erau 11 grade. Veți găsi parcări, hoteluri, restaurante, magazine diverse, dar și grătare cu cârnați, serviți cu pâine și varză.
Pentru a urca pe ghețar,unde se putea schia, luați telecabina din 2 segmente, până la 3450 m. Am parcat și pentru dezmorțire, am urcat 10 minute către Rifugio Tibet, situat la 2800 m. De pe terasa exterioară veți fi răsplătiți cu panorame fabuloase ale munților din Italia și Elveția. Se oferă cazare în camere care arată astfel .Măsuțele de pe terasă au un număr inscripționat pe o piatră aflată în centrul mesei.
Rifugio Garibaldi
După sesiunea foto prelungită am plecat în partea opusă către Rifugio Garibaldi aflat la 2845 m, chiar la granița cu Elveția. Urcarea durează circa 15 minute, iar de aici aveți o altă perspectivă frumoasă. Vârfurile de peste 3000 m sunt acoperite cu zăpadă, cel mai înalt fiind Ortles cu 3905 m. Refugiul are un interior rustic, specific zonei și un bar cu câteva mese.
Luați o cafea, ieșiți pe terasa însorită și savurati peisajul și băutura, plus puțin bronz de munte.…un fel de 3 in 1. Refugiul, deschis din iunie până în septembrie, oferă și cazare cu mic dejun – dacă vreți să vedeți cum arată camerele dintr-un refugiu de la 2845m dați click AICI . Amatorii de drumeții au la dispoziție multe trasee montane. Peisajul este magnific, astfel că se vor face multe fotografii. Mai multe amănunte – rifugiogaribaldi
Santa Maria Val Mustair
După mai mult de 2 ore petrecute în aer mai rarefiat, am plecat spre Elveția. După 2 km de coborâre spre Bormio, indicatorul ne arată la dreapta drumul spre Elveția/Umbrailpass (2501 m altitudine) și satul Santa Maria Val Mustair. Drumul este superb, iar pe pajiștile înverzite puteți vedea celebrele văcuțe din Alpi, care pasc, desigur, liniștite.
Am făcut o scurtă oprire în St.Maria, pentru a vedea acest pitoresc sat, cu doar 340 locuitori. Nu lipsesc hotelurile și terasele, cele mai multe situate pe strada principală. Tot aici veți vedea cel mai mic bar din lume – titlu oferit de Cartea Recordurilor în 2007 (din păcate era închis). Cele câteva străduțe laterale sunt extrem de liniștite,cu case cochete și grădini frumoase, cu multe flori.
Glorenza
După trecerea graniței înapoi in Italia continuăm pe SS41 spre Merano – drumul traversează satul medieval Glorenza. A fost dragoste la prima vedere și am oprit (neprogramat) în parcarea de la marginea satului. Este declarat cel mai mic sat din Süd-Tirol – are mai puțin de 900 locuitori. Zidurile medievale, cele 3 porți și turnurile fortificate, foarte bine conservate, dau un aer istoric acestui fermecător loc.
În centrul satului găsim o piață cu doi castani uriași – așezați-vă la umbră și observați viața localnicilor. Fântâna de aici vă poate împrospăta rezervele de apă – în multe sate veți găsi fântâni cu apă rece de izvor. Luați gelato de la cafe Riedl sau stați la una din terasele/cafenelele din piazzeta. Casele din sec. XVI au fost bine păstrate, iar străduța Laubengasse este supranumita Via Portici (strada cu arcade). Dacă sunteți prin apropiere, faceți o oprire în Glorenza și bucurati-vă de farmecul său. Alte info Glorenza
